Coroziunea metodei de pierdere în greutate, (PDF) CAPITOLUL I. COROZIUNEA MATERIALELOR- Definiţia coroziunii | Katta Lin - clirmedia.ro


Coroziunea electrochimică Coroziunea electrochimică apare la contactul metalului cu aerul umed, soluţii de electroliţi. În acest caz alături de procese chimice cedare de ē au loc şi procese electrice transfer de ē. Aşadar, în comparaţie cu coroziunea chimică, cea electrochimică are o importanţă mai mare. Coroziunea electrochimică este rezultatul apariţiei unor elemente locale microelemente la suprafaţa metalului.

Coroziunea metalelor şi metodele de combatere a ei

Dintre principalele cauze care determină apariţia elementelor locale pot fi menţionate : impurificări cu metale nobile, oxizi ai metalelor; heterogenităţi chimice, de exemplu: existenta mai multor faze; heterogenităţi fizice, care pot sa apară ca urmare a unui tratament mecanic sau termic neuniform. Pentru apariţia acestui tip de coroziune este necesar să existe un anod, un catod, un electrolit şi un conductor, deci un element galvanic.

Scapa de Constipatie Rapid si Natural! -Remediu natural pentru constipatie - Arborele vietii

Prin înlăturarea uneia dintre aceste condiţii, coroziunea electrochimică nu se produce. Exemple tipice de coroziune electrochimică se întâlnesc în cazul coroziunii atmosferice ruginirea fierului şi la coroziunea provocată de curenţii electrici de dispersie din sol numiţi şi curenţi vagabonzi.

Ruginirea fierului În cazul fierului oxidarea în atmosferă a acestuia cu formarea oxizilor de fier rugina are loc în trepte. În prima treaptă de oxidare a fierului, se formează FeO, oxidul feros, care este stabil numai în absenţa oxigenului.

Când apare oxigenul atmosferic, oxidul feros se transformă în hidroxid de fier Fe2O3H2O sau FeO OHdintre care se cunosc 2 faze: Faza 1 care corespunde unui exces mare de oxigen; Faza 2 caracterizată prin o cantitate de oxigen, insuficientă, din care cauză, oxidarea evoluează încet.

pierderea de grăsime adevărul

În funcţie de culoare se pot deosebi 3 feluri de rugină şi anume: 1. Rugina neagră, este formată din oxid feros şi feric; fiind denumită şi magnetită din cauza proprietăţilor sale magnetice şi este considerată ca fiind forma cea mai stabilă a oxidului de fier.

Ea formează pe suprafaţa metalului un strat protector, cu structură omogenă şi coroziunea metodei de pierdere în greutate.

Dacă procesul de coroziune coroziunea metodei de pierdere în greutate posibil, dar are o viteză de desfăşurare foarte mică, se poate considera că materialul este rezistent la coroziune. Coroziunea biochimică Acest tip de coroziune este provocat de microorganismele care pot folosi metalul în calitate de mediu nutritiv.

Produşii activităţii vitale a microogranismelor pot fi, de asemenea, agresivi. Metode de protecţie anticorozivă a materialelor metalice Protecţia împotriva coroziunii reprezintă totalitatea măsurilor care se iau pentru a feri materialele tehnice de acţiunea agresivă a mediilor corosive.

Metodele şi mijloacele de protecţie anticorosivă sunt foarte variate şi numeroase.

arde procente de grăsime

Principalele se pot grupa în următoarele categorii: metode de prevenire a coroziunii; utilizarea metalelor şi aliajelor rezistente la coroziune; metode de acţionare asupra mediului corosiv; metode de acoperire a suprafeţelor metalice.

Cămăşuirea este un proces metalurgic de legare a straturilor ale aceloraşi sau diferite metale. Combinaţia rezultată, care de multe ori se realizează la preţuri mici, poate avea proprietăţi de duritate, conductivitate şi rezistenţă împotriva coroziunii care nu pot fi întâlnite coroziunea metodei de pierdere în greutate metal pur. Un exemplu de metal de acest gen este aşa-numitul aur coroziunea metodei de pierdere în greutate, care constă din nucleu de alamă sau oţel acoperit de un strat de aur la suprafaţă.

pierderea în greutate perioada oprită

Componentele cămăşuite ale unui avion pot avea un strat gros de aliaj de aluminiu dur în interior şi apoi straturi subţiri de foi de aluminiu pur care este rezistent la coroziune. Straturile diferite de metal sunt de obicei încălzite şi rulate una peste alta. Alte metode de cămăşuire includ sudarea sau turnarea metalului topit în jurul nucleului întărit. În afară de foi şi dungi, metalele cămăşuite sunt produse şi sub formă de fire, bare şi tuburi.

Electrometalizarea placarea metalelor este un proces electrochimic de depozitare a unui strat subţire de metal pe un alt element, de obicei de origine metalică şi acesta. Obiectele sunt electrometalizate pentru a preveni coroziunea, pentru a obţine o suprafaţă dură sau o finisare atractivă, pentru purificarea metalelor sau pentru separarea metalelor pentru analiza cantitativă.

  • (PDF) CAPITOLUL I. COROZIUNEA MATERIALELOR- Definiţia coroziunii | Katta Lin - clirmedia.ro
  • Articol principal: coroziune galvanică Coroziunea galvanică a unei plăci de aluminiu a avut loc atunci când placa a fost conectată la un suport structural din oțel ușor.

Cadmiul, cromul, cuprul, aurul, nickelul, argintul şi cositorul sunt metalele cele mai des folosite în electrometalizare. Cele mai întâlnite produse realizate prin această metodă sunt tacâmurile argintate, accesoriile de maşină cromate, oalele placate cu cositor.

Smălţuirea în industrie este folosită în mod obişnuit pentru protecţia suprafeţelor împotriva coroziunii sau frecării.

Smălţuirea a fost introdusă în Statele Unite acum jumătate de secol pentru a înlocui placarea cu cositor, atunci fiind cea mai întâlnită metodă de placare a metalelor. Smălţuirea este considerată a fi mai practică decât cealaltă metodă, mai ieftină şi mult mai atractivă pentru consumator.

slăbire fermă

În industrie, coroziunea metodei de pierdere în greutate este întrebuinţată pe fier turnat sau pe folii de oţel care au fost mai întâi matriţate în forma dorită. Galvanizarea este procesul de acoperire a unui metal, cum ar fi fierul sau oţelul, cel mai bun stimulent pentru pierderea de grăsime un strat subţire de zinc pentru a-l proteja de acţiunea coroziunii.

Zincul este întrebuinţat cu mai multă uşurinţă decât alte metale de protecţie cum ar fi cositorul, cromul, nickelul sau aluminiul.