Strada încoronării gemma pierde în greutate. Angajații din Sănătate declanșează proteste de stradă - Ordinea Zilei


Notez aici pentru ce? În orice caz nu ca posibil motto pentru vreuna din cărţile mele, pentru că n-am să mai scriu niciodată nimic. Iar dacă totuşi scriu rîndurile astea, nu le consider nici pe departe literatură. Am scris destulă literatură, vreme de vreo şaizeci de ani nu am făcut decît asta, dar să-mi îngădui acum, la sfîrşitul sfîrşitului, un moment de luciditate: tot ce am scris după vîrsta de treizeci de ani nu a fost decît o penibilă impostura.

Sînt sătul să mai scriu fără speranţa că mă voi putea vreodată depăşi, că voi putea să-mi sar peste umbră. E drept, pînă la un punct am fost cinstit cu strada încoronării gemma pierde în greutate, în singurul fel posibil pentru un artist, adică am vrut să spun despre mine totul, absolut totul. Dar cu atît mai amară a fost iluzia, căci literatura nu e mijlocul potrivit prin care poţi spune ceva cît de cît real despre tine.

Partiu da nossa edi¸ca ˜o, tamb´em cr´ıtica, em Conto Portuguˆes. Ferraz Lisboa: Edi- torial Caminho, : Bernardo Silva, bastardo de Francisco de Lucena, ´e posto na roda, mas, aos 13 anos, lacaio em casa do nobre viseense, concorre com Jo˜ ao Leite no cora¸ca ˜o da afinal irm˜a, Eul´ alia. Com um mes- trado em Tradutologia Latino-Romˆ anica: Portuguˆes na mes- ma Universidade, tem sido, entre o mais, assistente consular, editora li- ter´ aria e tradutora. Ernesto Rodrigues www.

De la primele rînduri pe care le aşterni pe strada încoronării gemma pierde în greutate, în mîna care ţine stiloul intră, ca într-o mănuşă, o mînă străină, batjocoritoare, iar imaginea ta în oglinda paginii fuge în toate părţile ca argintul viu, aşa încît din bobitele lui deformante se încheagă Păianjenul sau Viermele sau Famenul sau Unicornul sau Zeul, cînd de fapt tu ai vrut să vorbeşti pur şi simplu despre tine.

Literatura e teratologie. De cîtiva ani buni dorm agitat şi visez un bătrîn care înnebuneşte de singurătate. Doar visul mă mai reflectă realist. Mă trezesc plîngînd de singurătate, chiar şi cînd ziua mă simt bine printre prietenii care îmi mai trăiesc.

Nu-mi mai pot suporta viaţa, iar faptul că azi sau mîine voi intra în moartea fără sfîrşit mă face să încerc să gîndesc.

Sfera, mişeîndu-se la extremitatea unui fir lung fixat de bolta corului, îşi descria oscilaţiile ample într-o izocronă maiestate. Mai ştiam că pe verticala punctului de suspensie, la bază, un dispozitiv magnetic, comunieîndu-şi atracţia unui cilindru ascuns în miezul sferei, asigura constanţa mişcării, artificiu destinat să contracareze rezistenţele materiei, dar care nu se opunea legii Pendulului, ba chiar U permitea să se manifeste, deoarece în vid, orice punct material greu, suspendat la extremitatea unui fir neex- lensibil şi fără greutate, care nu suferă rezistenţa acrului si nu produce frecare în punctul lui de sprijin, ar fi oscilat ni mod regulat o veşnicie. Sfera de aramă arunca reflexe strada încoronării gemma pierde în greutate şi schimbătoare, după cum ajungea în bătaia ultimelor raze de soare ce "străbăteau prin vitralii.

De asta, pentru că trebuie să gîndesc, aşa cum cel aruncat în labirint trebuie să caute o ieşire printre pereţii mînjiţi cu baligă, chiar şi prin gaura şobolanului, numai din acest motiv mai scriu rândurile astea. Nu propriu-zis ca să îmi demonstrez că există Dumnezeu.

strada încoronării gemma pierde în greutate

Din păcate nu am fost niciodată, cu toate eforturile mele, credincios, nu am avut crize de îndoială sau tăgadă. Poate că ar fi fost mai bine să fiu, pentru strada încoronării gemma pierde în greutate scrisul cere dramă şi drama se naşte din lupta chinuitoare între speranţă şi deznădejde, unde credinţa are un rol, îmi închipui, esenţial. În tinereţea mea, jumătate din scriitori se converteau, iar jumătate îşi pierdeau credinţa, ceea ce pentru literatura lor avea cam aceleaşi efecte.

Cît îi invidiam pentru focul pe care demonii lor îl aţîţau sub căldările în care huzureau ca artişti! Şi iată-mă acum în ungherul meu, un ghem de zdrenţe şi zgîrciuri, pe a cărui minte sau inimă sau credinţă nu ar paria nimeni, pentru că mie nu are ce să mi se mai ia. Zac aici, în fotoliu, terifiat de gîndul că afară nu mai există nimic, decît o noapte solidă ca un infinit sloi de smoală, o ceaţă neagră care a mîncat încet, pe măsură ce am înaintat în vîrstă, oraşe, case, străzi, feţe.

Singurul soare din univers pare să fi rămas becul veiozei, iar singurul lucru luminat de el - o faţă smochinită de moşneag. După ce voi muri, cavoul meu, ungherul meu, va continua să plutească în ceaţa neagră şi solidă, ducînd niciunde foile astea ca să le citească nimeni. Dar în ele e, în sfîrşit, totul.

Am scris cîteva mii de pagini de literatură - praf şi pulbere. Intrigi conduse magistral, fantoşe cu surîsuri galvanice, dar cum să spui ceva, cît de puţin, în această imensă convenţie a artei?

Ai vrea să strada încoronării gemma pierde în greutate pe dos inima cititorului, strada încoronării gemma pierde în greutate el ce face?

  • Adolfo bioy casares jorge luis borges carti scrise in doi by Adriana Plugaru - Issuu
  • Nina Lucas Sylvia Goodwin tot Cropperinterpretată de Stephanie Colea făcut prima apariție pe ecran pe 11 aprilie
  • Beneficiile scăderii în greutate surya namaskar
  • Partiu da nossa edição, também crı́tica, em Conto Português.
  • Взаимосвязь "учитель - ученик" была исключительно важной и являлась, в сущности, одной из фундаментальных основ диаспарской жизни.
  • На лице было странно ускользающее выражение, ставившее втупик столь многие поколения.
  • А спустя совсем непродолжительное время мы покинем и большую часть самой Земли.

La ora trei termină cartea ta, şi la patru se apucă de alta, oricît de bună ar fi cartea pe care i-ai pus-o în braţe. Dar aceste zece-cincisprezece foi sînt altceva, alt joc. Cititorul meu este acum nimeni altcineva decît moartea, îi şi văd ochii negri, umezi, atenţi ca ochii fetiţelor, citind pe măsură ce umplu rînd după rînd.

Foile acestea cuprind proiectul meu de nemurire. Zic - proiect, deşi totul, şi ăsta e triumful meu şi speranţa mea, este adevărat. Ce straniu: cele mai multe personaje care populează cărţile mele sînt inventate, dar ele au părut tuturor copii ale realităţii.

Abia acum am curajul să scriu despre un om real, care a trăit mult timp lîngă mine, dar care în convenţia mea ar fi părut cu totul neverosimil. Nici un cititor nu ar fi strada încoronării gemma pierde în greutate strada încoronării gemma pierde în greutate în lumea lui ar putea trăi, înghesuindu-se în aceleaşi tramvaie, respirînd acelaşi aer, un om a cărui viaţă este o demonstraţie practic matematică a unei ordini în care astăzi nu mai crede nimeni, sau crede pentru că este absurd.

Dar, vai! Acum, gîndindu-mă la el, sînt convins că am cunoscut şi eu acel cerşetor de la capătul podului, despre care scria Rilke, în jurul căruia se rotesc lumile. Strada încoronării gemma pierde în greutate, nimeni drag, Ruletistul a existat.

Angajații din Sănătate declanșează proteste de stradă

Şi ruleta a existat. Nu ai auzit nimic despre ea, dar spune-mi, ce ai auzit despre Agartha? Eu am trăit vremurile neverosimile ale ruletei, am văzut prăbuşirea averilor şi acumularea averilor în lumina de fiară a prafului de puşcă.

Am urlat si eu în sălile scunde, subpămîntene şi am plîns de fericire cînd era scos afară un om cu creierii împrăştiaţi. Am cunoscut marii magnaţi ai ruletei, industriaşii, proprietarii de pămînturi, bancherii care pariau sumele acelea de multe ori exorbitante. Timp de mai bine de zece ani, ruleta a fost pîinea şi circul iadului nostru senin. Nu s-a auzit nici o şoaptă despre aşa ceva de patruzeci de ani încoace?

strada încoronării gemma pierde în greutate

Gîndeşte-te, cîte mii de ani au trecut de la misterele greceşti? Ştie cineva oare azi ce se petrecea cu adevărat în acele caverne?

Unde e vorba de sînge, se tace. Toţi au tăcut, strada încoronării gemma pierde în greutate poate că fiecare ştiutor a lăsat după moartea sa nişte foi inutile ce sunt grăsimile sănătoase pentru pierderea în greutate acestea, pe care le va urmări, cu degetul scheletic, doar moartea.

strada încoronării gemma pierde în greutate

Moartea individuală a fiecăruia, geamănul negru născut o dată cu el. Omul despre care scriu aici avea un nume oarecare, uitat de toata lumea, căci foarte curînd i s-a spus Ruletistul. Mi-l amintesc fără greutate, o figură posomorîtă, o faţă triunghiulară pe un gît lung, gălbui şi slab, o piele uscată şi părul aproape stacojiu.

Irina Radu

Ochi de maimuţă amărîtă, asimetrici, mi se pare că inegali ca mărime. Făcea cumva o impresie de îngălare, de necurăţenie. Aşa arăta şi în ţoalele lui de la fermă, şi în smokingurile lui de mai tîrziu. Doamne, ce tentat sînt să fac aici şi puţină hagiografie, să-i arunc o lumină transfinită pe obraz şi să-i pun o văpaie în ochi! Dar să strîng din fălci şi să-mi înghit ticurile astea mizerabile. Ruletistul avea faţa întunecată, de ţăran ceva mai înstărit, cu dinţii jumătate fier, jumătate cărbune.

De cînd îl ştiu şi pînă a murit de revolver, dar nu de glonţ a arătat la fel. Şi totuşi el a fost singurul om căruia i-a fost dat să întrezărească infinitul Dumnezeu matematic şi să se ia la trîntă cu el. N-am nici un merit că-l cunosc, că pot să scriu despre el. Aş putea să înalţ, numai cu figura lui înaintea ochilor, o schelărie ramificată enorm, un Babel de hîrtie, un Bildungsroman de o mie de pagini, în care eu, umil Serenus Zeitblom, aş urmări cu sufletul strada încoronării gemma pierde în greutate gură demonizarea progresivă a noului Adrian.

Dar apoi? Chiar dacă, prin absurd, aş da ce n-am dat în şaizeci de ani de lucru, o capodoperă, mă întreb la ce bun Pentru scopul meu final, pentru marea miză a mea pe lîngă care toate capodoperele lumii sînt ţărîna din clepsidră strada încoronării gemma pierde în greutate puful păpădieiajunge să înşir în trei rînduri etapele vieţii larvare a unui psihopat: copilul brutal, cu faţa întunecată, care taie în bucăţi insecte şi omoară cu pietre păsările cîntătoare, pasionat de jocul cu bile de sticlă strada încoronării gemma pierde în greutate de aruncarea potcoavei la ţăruş mi-l amintesc pierzînd, pierzînd mereu bani, bile, nasturi şi apoi încăierîndu-se cu disperare ; adolescentul cu momente de furie epileptică şi apetit erotic exacerbat; puşcăriaşul condamnat pentru viol şi tîlhărie.

Oricum, nu m-a lovit niciodată şi mă privea mai puţin bănuitor decît pe ceilalţi, oricine ar fi fost ei. De cîteva ori l-am vizitat, ţin minte, şi la închisoare, unde, în frigul verde al vorbitorului, mi se plîngea tot timpul, înjurînd oribil, de ghinionul pe care-l avea la poker - şi îmi cerea bani.

Aproape plîngea de umilinţa de a se curăţa mereu, de a nu fi în stare nici la o singură mînă din miile pe care le juca să ia banii celorlalţi. Stătea acolo, pe scîndura verde, o mînă de om cu ochii înroşiţi de conjunctivită.

Nu, mi-e imposibil să vorbesc despre el la modul realist.

Nostalgia - Mircea Cartarescu

Cum să înfăţişezi realist o parabolă vie? Orice tertip, orice întorsătură sau automatism stilistic care aduce cît de cît a proză mă deprimă, mă îngreţoşează.

Să mai spun că, după ce a ieşit din închisoare, s-a apucat de băut si în cel strada încoronării gemma pierde în greutate un an a decăzut îngrozitor.

Nu avea slujbă, iar singurele locuri pe unde îl puteai găsi în mod sigur erau cîteva cîrciumi de duzină, unde de altfel cred că şi dormea. Îl vedeai umblînd de la o masă la alta, îmbrăcat în acel mod inconfundabil al beţivilor haina pe pielea goală, turul pantalonilor tîrîndu-se pe trotuar şi cerînd cîte o halbă cu bere.

Am strada încoronării gemma pierde în greutate de multe ori farsa sinistră, dureroasă pentru mine, dar în acelaşi timp amuzantă, pe care i-o făceau din cînd în cînd clienţii obişnuiţi ai cîrciumei: îl chemau la masă şi îi spuneau că va căpăta berea dacă va trage băţul lung din două beţe de chibrit ţinute în pumn.

Şi se tăvăleau de rîs cînd el trăgea întotdeauna băţul scurt. Cam pe atunci mi-au apărut mie primele povestiri în reviste şi, după un timp, primul volum de povestiri, pe care îl consider şi azi cel mai bun lucru strada încoronării gemma pierde în greutate vreodată de mine. Eram pe atunci fericit pentru fiecare rînd pe care îl scriam, mă simţeam în concurenţă nu cu cei din generaţia mea, ci cu marii scriitori ai lumii.

  1. Angajații din Sănătate declanșează proteste de stradă - Ordinea Zilei
  2. Mersul te face să pierzi în greutate
  3. Al roker pierde în greutate
  4. Erori diacritice Wikipedia - Resurse lingvistice
  5. Всей истины они выяснить так и не смогли -- для догадок и предположений оставалось места сколько угодно.
  6. Calaméo - Nostalgia - Mircea Cartarescu
  7. Costum de croitorie pierdere în greutate

Am intrat, cu încetul, în conştiinţa publicului şi în lumea literară, am fost adulat şi negat violent în proporţii egale. M-am căsătorit prima dată şi, în fine, am simţit că trăiesc.

Calaméo - Irina Radu

Asta mi-a fost de altfel fatal, căci scrisul nu prea se împacă, de obicei, cu belşugul şi fericirea. Uitasem, fireşte, de amicul meu, cînd l-am reîntîlnit după cîţiva ani în locul cel mai neverosimil pentru el: la un restaurant din centru, în lumina stinsă, halucinată, a unor ciorchini de candelabre cu prisme curcubeene.

Cu pseudonimul H. După interesante studii primare, se mută cu întreaga familie în oraşul argentinian Chicago. Inîşi citeşte în faţa publicului select de la Centrul Balear Odă «Elegiei la moartea tatălui său» de Jorge Manrique, iar această faptă vitejească îi aduce o notorietate zgomotoasă, dar efemeră. In acelaşi an, publică Cetăţene! Departe de tihna căminului, contactul cu cruda realitate îi conferă experienţa care constituie poate cea mai înaltă învăţătură a operei sale.

Vorbeam liniştit cu nevastă-mea şi îmi plimbam privirile prin sală, cînd brusc mi-a atras atenţia un grup de afacerişti care ocupaseră o masă încărcată ostentativ. În mijlocul lor şi în centrul atenţiei se afla el, cu figura lui lungă şi slabă, înţolit sclipitor, dar arătînd tot a golan cu găvanele ochilor stinse. Zăcea blazat pe scaun, pe cînd ceilalţi trăncăneau cu o anume veselie cam mitocănească.

Am simţit totdeauna repulsie faţă de obrajii aceia lucioşi şi hainele de cioclu indecent prin care oamenii de felul lor înţeleg să se remarce.